Motto: "Ceilalţi lupi m-ar sfâşâia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns..."

Octavian Paler (2.VII.1926-7.05.2007), prozator, eseist, jurnalist şi editorialist român, a lăsat în urmă o operă bogată cu titluri insolite, trădând o formaţie de poet:
"Umbra cuvintelor", "Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), II (Italia)", "Viaţa pe un peron", "Scrisori imaginare", "Apărarea lui Galilei", "Aventuri solitare", "Deşertul pentru totdeauna", "Un om norocos", "Mitologii subiective", "Caminante"
"Autoportret într-o oglindă spartă", "Viaţa ca o coridă", "Un muzeu în labirint", "Eul detestabil", "Vremea întrebărilor", "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi", "Don Quijote în est", "Polemici cordiale", "Sub clar de luna plină".

Octavian Paler a fost un scriitor foarte cunoscut şi foarte citit. Să ne amintim cozile de la librării când îi apărea vreun titlu înainte de 89, dar şi după, la lansările cărţilor sale, pentru autografe!

Stilul său moralist e accesibil, reuşind să cucerească marea majoritate a cititorilor cu o filozofie impresionistă a cotidianului în care fiecare individ se regăseşte şi participă, conştient sau inconştient la o terapeutică a înţelepciunii: "avem timp pentru toate. Să dormim/ să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou /să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine / avem timp să citim şi să scriem să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris/ avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm/ să învinovăţim destinul şi amănuntele/ avem timp să ne-alungăm întrebarile să amânăm răspunsurile/ avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventam/ avem timp să ne facem prieteni şi să-i pierdem/ avem timp pentru toate/ nu e timp pentru puţina tandreţe/ când să facem şi asta, murim. ("Avem timp", din vol "Scrisori imaginare")."Faţă de Cioran, Paler se află la antipod, are harul formulării". (Christian Crăciun)

Înainte, succesul la public al cărţilor avea şi sprijinul moral al persoanei autorului, care impunea printr-o figură de martir, cu o bonomie excesivă, princiară şi un soi de umilinţă de eclesiast, în contrast cu megalomania Puterii.

Mi-l amintesc într-un talk-show la tv la puţin timp după Revoluţie vorbind cu un respect profund despre martirii tineri care se aruncau în moarte cu atâta curaj, la Universitate... vorbind cum îi era felul, tărăgănat, aproape silabisit, apăsat, cu gravitatea unui actor tragic (nu în maniera afectată a lui Botta).

Şi iată-l în această seară, răspunzându-i lui Horia Patapievici, într-un talk-show reluat pe Tvr Cultural. Spunând lucruri surprinzătoare despre literatură (nu-i place că este un autor de succes, ar fi dorit să comunice mai mult cu semenii, să nu se simtă aşa exilat), despre înţelepciune (o detestă, preferă lipsa de măsură: să trăieşti fără măsură, să iubeşti fără măsură"), despre diferenţa dintre inteligenţi şi deştepţi (îi preferă pe inteligenţi, deşi românii au un adevărat cult pentru a doua categorie),despre culoarea sa politică (de stânga, la modul ideal, nu cum este reprezentată stânga pe eşichierul nostru politic), despre religie (se roagă de Dumnezeu să-l facă să creadă, nu există lumea de dincolo), despre originea sa ţărănească cu un zâmbet hâtru şi inteligent.

După 1989, Octavian Paler s-a impus şi ca observator fin şi comentator al fenomenelor politice şi culturale, dovedindu-se el însuşi, în toate intervenţiile sale, un exemplu de moralitate.
Da, acest personaj impresionant şi subtil în acelaşi timp o să ne lipsească!

Dacă doriţi să citiţi pagini din opera lui Octavian Paler, urmăriţi acest link:
www.agonia.net/index.php/author/0002789/index.html